I really do! Nu îmi intră în cap de ce tre’ să îţi însuşeşti anumite chestii care nu-ţi aparţin şi să faci un tărăboi din asta. Valentine’s Day este o sărbătoare americană, aşa cum şi noi avem Dragobetele, asta în caz că în stupiditatea voastră nu v-aţi dat încă seama. Nu că aş fi eu o mare tradiţionalistă, dar tot mai zace undeva adânc în mine acea doză de respect pentru lucrurile autentic româneşti, pe care mulţi dintre voi v-aţi căcat de mult. Şi e minunat să vezi toată spuma piţiponcelii şi a cocălărimii în căutarea cadoului perfect, o inimă mare, cu nelipsitul “ eşti viaţa mea, pulică” şi dacă e roz şi cu sclipici cu atât mai bine. De ce ar avea cineva nevoie de o anumită zi pentru a fi în stare să-şi manifeste sentimentele, să facă nişte cadouri absolut stupide şi penibile, să vadă filmul cel mai siropos cu putinţă, de o zi care nici măcar nu există intr-adevăr ? Chestia asta nu o să o înţeleg în veci amin. Valentine’s Day este un marketing de plastic, iar oamenii incredibil de proşti nu fac altceva decât să umple buzunarele comercianţilor. Şi nu, nu sunt o frustrată fără iubit, depresivă că işi va petrece această zi absolut minunată singură, chiar nu. Îmi este absolut indiferent dacă o petrec singură sau cu cineva, ( cu condiţia ca acel cineva să vină fix cu mâna în buzunar, fără inimi gigant, ursuleţi şi alte penibiloşenii,) sau mai mulţi cineva. Este o zi ca toate zilele si doar oamenii iremediabil de cretini îi pot da o semnificaţie care le întrece gradul de cretinoizare. Pentru mine, Valentine’s Day is a big shit.
